Cand crezi ca totul merge bine, totul e perfect si nimic rau nu ti se poate intampla ar trebui sa fii mai precaut caci in fiecare clipa ceva poate lua o intorsatura proasta si sa-ti dea planurile peste cap. Cei siguri pe ei sunt niste lasi, iar “siguranta vine din minciunile pe care oamenii si le toarna singuri – ca ei detin controlul, ca totul o sa fie bine, ca se gasesc exact unde le e locul. Adevarul e ca, in fiecare secunda a fiecarei zile, sunt mii de lucruri care-ar putea merge prost, de la animalutele microscopice care ne influenteaza sangele, la cele mai mari personalitati care comit niste greseli infioratoare, ce ii vor face pe stranepotii nostri sa isi doreasca sa nu mai scoata capul de sub plapuma”, ne spune Joey Goebel in Anomalii.
Am comis o greseala, candva… greseala ce imi parea a fi ingropata in trecut iar acum isi croieste drumul la suprafata. Dar asa e mereu. Crezi ca scapi de ceva anume, insa acel ceva te bantuie si te va bantui mereu printr-o forma sau alta, fie ca vrei, fie ca nu si incerci sa acoperi cumva cele petrecute. Le dai uitarii… Nepasarea e cheia. Ce viata boema as fi dus acuma daca as fi fost capabila de a da cu piciorul in tot ce e in jurul meu fara a-mi pasa catusi de putin de repercursiuni. Dar asta sunt eu si e doar o alta greseala de care nu voi scapa niciodata. Multi ar spune: “Ce proasta esti!” – Da! Sunt! Sunt cea mai mare proasta ce exista pe fata pamantului. Pentru ca IMI PASA… pentru ca pun suflet… pentru ca asta ma defineste… prostia, da! Da, imi plang de mila… si ii invidiez pe cei ce pot sa puna piciorul in prag atunci cand trebuie, nu sa se trezeasca mai tarziu si sa se loveasca cu capul de toti peretii. Iti pui intrebari, cauti adevarul, dar macar exista? Exista oare atunci cand il vezi minciuna? Iar minciuna… exista cand umbreste adevarul?
Si asa ajungem la cea de-a 3-a greseala a mea… Minciuna. Da, mint, dar cu folos. Cu folos? Cum asa? Cand vrei sa scapi dintr-o incurcatura, pe moment nu poti spune adevarul si scapi gogoasa. O lasi asa pana observi ca se ingroasa treaba si nu mai poti scapa decat cu adevarul, chiar daca doare la inceput… E mai bine decat sa tarasti greutatea dupa tine, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana si tot asa. La fel e si daca incerci sa iei apararea cuiva… Dar sunt unii care se nasc cu minciuna in sange si produc (nu le scapa de data asta) gogosile cu nemiluita… fara numar, fara numar Iar eu una nu ma numar printre ei. Poate o alta greseala pe care o tot fac e ca uneori nu am curajul sa mint… sa mint unele persoane. Nu ma tem ca ar putea iesi la iveala adevarul ci pur si simplu nu pot sa mint acele persoane, caci nu merita. Dar e ciudat… sunt ciudata Se spune ca cel mai mult ii minti pe cei dragi, pe cei pe care ii iubesti mai mult decat orice. Uite ca eu sunt altfel si n-am mai mintit de foarte mult timp… Ceva m-a schimbat, iar acel ceva a aparut din senin, fara sa stiu de ce si de unde, pentru a 2-a oara. Dar ce s-a intamplat cu prima oara? Sa zicem doar ca fluturii nu fac casa buna cu broastele, iar zorii tineretii fac multe victime in acest sens. Dar ceva tot nu merge bine, mai ales cand crezi ca totul nu poate merge prost… Din nou un “ceva” – s-ar putea scrie un roman sau poate chiar mai multe pe tema asta. Apoi totul se schimba din nou si incerci sa strigi “STOP” printre dintii inclestati. Simti ca tensiunea devine coplesitoare si mai ai putin pana ii cedezi si plangi… plangi de ciuda, iti plangi de mila si suferi. Mai poti continua stiind ce te asteapta? De fapt nu poti sti niciodata ce va urma si speri neincetat ca totul va merge bine, iar in final, traiesti cu speranta… poate doar cu ea…
) Ce se preconizeaza pentru saptamanile care urmeaza? Laziness and “parteeeeh”. 
